|
TURISMUL MONTAN PEDESTRU sau DRUMETIA MONTANA
Turismul pedestru reprezinta forma de turism practicata fara un mijloc de transport, perpedes, fiiind cunoscut si sub numele de drumetie. In cazul in care o astfel de activitate turistica se desfasoara in zona de munte, aceasta poarta numele de turism montan pedestru sau drumetie montana (Dragoi, C.C,2006, Turism si activitati sportive in spatiul montan).
· Tot mai des sunt folositi in ultimul timp si termenii imprumutati din limba engleza trekking, hiking sau backpaking. Dintre acestea, cel de-al doilea este cel mai apropiat de intelelesul clasic al drumetiei montane.
Drumetia montana este un mijloc ideal atat preventiv cat si curativ de pastrare a sanatatii si constituie o adevarata scoala uneori aspra, care impune: disciplina, curaj, abnegatie si spirit de echipa.
 Drumetia pe munte nu este un lucru usor de facut deoarece presupune efort mare, o buna conditie fizica si mai ales vointa de a continua cand simti ca te doboara oboseala. Insa, toate aceste aspecte fac din urcatul pe munte modul ideal de a-ti petrece week-end-ul sau cateva zile libere in mod activ, intr-un cadru mirific si salbatic, uitand de problemele zilnice si incarcandu-ti “bateriile”.
Daca urci pe munte cu un grup de prieteni, intreaga experienta poate fi si un test de prietenie (friendship building), deoarece vor fi destule momente in care poti afla cine iti sare in ajutor la nevoie. De regula, pasionatii de trasee montane sunt oameni trecuti prin diverse incercari si stiu ce inseamna o mana de ajutor sau chiar un sfat atunci cand esti intr-o situatie mai delicata.
Turismul montan pedestru este o activitate sportiva care implica un efort aerob de durata, de intensitate medie, chiar atingand pragul anaerob in cazul urcusurilor mai dificile ce necesita un efort de intensitate crescuta.
Calitatea fizica de baza este rezistenta organismului la efort, timp indelungat, in conditii grele de anotimp, starea vremii si stress. Pregatirea, calirea si adaptarea organismului se face treptat prin antrenamente gradate, prin marsuri de zi si de noapte in teren accidentat. Organismul uman trebuie adaptat sa reziste la intemperii (vint, ploaie, viscol, ninsoare).
Drumetul montan trebuie sa-si formeze deprinderi de ajustare a echipamentului, de reglare a lungimii pasului si a respiratiei, a ritmului marsului, sa observe si sa memoreze detaliile de planimetrie si relief din teren. Apoi sa invete orientarea in munti, alegerea directiei de deplasare in conditii de efort maxim si vizibilitate redusa; parcurgerea unor trasee pe vai adinci, prapastii si creste; sa invete cum se poate inproviza un adapost, modul de procurare si pregatirea hranei.
Putem concluziona ca drumetia montana face parte din categoria sporturilor aplicative.
Tendinta ultimilor ani in randul drumetilor montani este de a opta pentru “ture lejere”, cu un punct de cazare fix si ture scurte de o zi sau doua, in circuit, cu intoarcere in acelasi loc. Aceasta varianta permite folosirea unui echipament adecvat si a unui rucsac mai usor, ceea ce duce la reducerea disconfortului provocat de greutatea echipamentului si cresterea placerii excursiei.
O alta varianta o reprezinta drumetiile montane cu tabara mobila. Astfel, dupa parcurgerea unui traseu de una sau doua zile, turistul se va intoarce la tabara de baza, dupa care se va deplasa cu un mijloc de transport pana intr-o alta zona montana de interes din apropiere, stabilindu-si o noua tabara de baza la destinatie.
Spre exemplu: Din statiunea Caciulata, turistul montan pedestru poate allege sa parcurga trasee in Masivul Cozia, spre varf sau spre manastirile Stanisoara si Turnu. De aici poate pleca fie spre Muntii Lotrului, fie spre Masivul Buila-Vanturarita, aflate la circa 60-70 minute deplasare cu autovehiculul.
 Turismul montan pedestru poate imbraca si o forma competitionala, numita turism sportiv sau “turisport”.
Concursurile se desfasoara intre cluburile de turism, afiliate la Federatia Romana de Turism Sportiv (pana in 2008) sau la Federatia de Tursim si Ecologie (din 2009). Din pacate, niciuna dintre ele nu a primit recunoasterea ministerului de resort.
Sansa turismului montan sportiv din Romania este sa urmeze exemplul altor tari din U.E. si sa infiinteze impreuna cu alpinismul, escalada si speologia o federatie a sporturilor de munte, care sa fie recunoscuta oficial atat la nivel national, cat si la nivel European.
In prezent, in Romania exista peste 80 de cluburi montane (active) care promoveaza turismul montan pedestru /drumetia montana, atat in forma de loisir, cat si in cea competitionala.
SCURT ISTORIC PENTRU ROMANIA
Primul club alpin de pe teritoriul Romaniei, a fost constituit in 1873 la Brasov. Acesta a aparut la 15 ani de la infiintarea clubului alpin englez (primul din lume), la 9 ani dupa infiintarea celui austriac, la 8 ani dupa infiintarea celor italiene si elvetiene, la doar 4 ani dupa cel german dar inaintea celui francez (1874).
De fapt, primele 3 asociatii turistice montane de pe teritoriul Romaniei, au aparut in Transilvania si Banat, fiind fondate de sasi si svabi:
- Siebenburgischer Alpenverein in Kronstadt (Clubul alpin al Transilvaniei cu sediul in Brasov);
- Banater Alpinistenclub in Caransebes (Clubul alpin al Banatului cu sediul in Caransebes);
- Siebenburgischer Karpaten Verein –S.K.V. (Clubul carpatin al Transilvaniei cu sediul in Sibiu).
Aceasta din urma, fondata la data de 28 Noiembrie 1880, a fost poate cea mai activa asociatie turistica romaneasca. S.K.V.-ul a activat neintrerupt timp de peste 60 de ani, pana in anul 1944.
Scopul a constat in a face accesibili Carpatii Transilvaniei si tinuturile invecinate, de a-i cerceta din punct de vedere stiintific, de a-i descrie si de a raspandi rezultatele astfel obtinute, de a facilita accesul in diferite locuri interesante de aici, in special de a intensifica si a raspandi interesul pentru acesti munti.
Dintre realizarile S.K.V.-ului amintim tiparirea Anuarului (Jahrbuch des Siebenburgischen Karpathen Vereins) – prima tiparitura de tip enciclopedic - intre 1881 si 1944, cat si reconstruirea si construirea de cabane care in 1934 se ridicau la cifra de 45. De asemenea, trebuie amintit faptul ca una dintre prioritatile acestei asociatii era si constituirea de sectii pe intreg teritoriul Transilvaniei si nu numai. Dintre cele mai importante sectii ale S.K.V.–ului trebuie amintite urmatoarele: Fagaras, Agnita, Orastie, Sebes, Reghin, Sibiu, Sighisoara, Bistrita Nasaud, Brasov, Viena, Valea Jiului, Medias, Bucuresti ş.a.
O alta realizare a S.K.V.-ului a fost constituire corpului de calauze (ghizi). Astfel, la 1 martie 1884 a aparut “Cartea calauzei” sau mai precis, o legitimatie tiparita in limba romana, germana si maghiara care cuprindea: numele si prenumele calauzei, localitatea de domiciliu, regiunea unde conducea grupurile, tarifele practicate s.a. Deasemenea, calauzele primeau si insigne de recunostere oficiala. Incepand cu anul 1891, sectia Sibiu s-a ocupat de instruirea calauzelor, organizand in acest scop o serie de cursuri si excursii menite sa-i invete pe participanti sa citeasca hartile si sa se orienteze cu ajutorul lor, cat si sa dobandesca cunostintele necesare acordarii primului ajutor in caz de accidente. Primul curs a fost tinut in Fagaras, cu 17 participanti veniti din 4 sectii. In anul 1906 s-a infiintat o Casa de pensii pentru ghizi si una de asigurari pentru accidentati, la initiativa lui Karl Conradt.
Un alt domeniu de activitate in care membrii S.K.V.–ului au excelat a fost si Serviciul de Salvare in Munti (Alpine Rettungstelle). Primele sectii cu posturi de prim ajutor au fost cele din Brasov (1919) si Sibiu (1925).
Trebuie amintiti si ceilalti membri care au contribuit la dezvoltarea turismului montan pedestru, cum ar fi: K. Lehmann si C. Lehmann (bunic si nepot), I. Puscariu, J. Gross, F. Abraham, J. Laiser, A. Bell, F. Kraus, D. Radulescu, M. Gold, A. Urechia, B. Dumbrava, fratii Hannenheim s.a.
CERCUL EXCURSIONISTILOR a fost prima asociatie turistica din Bucuresti, infiintata la 1 ianuarie 1891, care-si propunea, conform Statutului, “ca mijloc de locomotie se adopta piciorul”.
Societatea CarpatinA Sinaia ia fiinta la 11 Martie 1893, avand drept scop “ inlesnirea si  propagarea cunoasterii muntilor din imprejurimi, a faunei si florei acestora, construirea de poteci prin munti si infiintarea unor statiuni (adaposturi) carpatine. Ca un corolar, la nivelul acestei asociatii turistice, exista ideea, atat de actuala si astazi, dupa mai bine de un secol, “creearii unei biblioteci si a unui muzeu de colectiuni”.
HANUL DRUMETILOR s-a format datorita catorva dintre puternicile personalitati formate la scoala S.T.R. (Societatea Turistilor din Romania), printre care trebuie mentionate Bucura Dumbrava, Mihai Haret, Emanoil Bucuta. Lor li s-au adăugat I. Bianu, S. Bragadir, D. Z. Furnica, A. Paunescu si M. Nenitescu care, in data de 14 septembrie 1920 s-au intalnit in Casa Spiru Haret avand ca scop desemnarea celor opt membrii fondatori ai acestei asociatii turistice.
 O zi mai tarziu, la data de 15 septembrie 1920 s-au reintalnit si au redactat procesul-verbal de constituire a Hanului Drumetilor, societate pe actiuni, cu un capital de 200.000 lei, impartit in 2.000 de actiuni nominative, a cate 100 lei fiecare. S-a ales un consiliu de administratie si un colectiv stiintific format din sapte membri, responsabili pe diverse actiuni: literatura, arte frumoase, propaganda in strainatate, etnografie, geografie, stiinte naturale.
TURING–CLUBUL ROMANIEI a aparut prin transformarea Hanului Drumetilor, ca urmare a hotararii din data de 10 iunie 1925, datorita faptului ca acesta din urma nu mai corespundea multitudinii sarciniilor ce stateau in fata turismului romanesc in evidenta ascensiune. Oficial, hotararea de transformare, a fost recunoscuta in ziua de 2 aprilie 1926.
Cat a functionat (1926–1948), T.C.R. a incercat si a reusit sa dinamizeze miscarea turistica din întreaga tara, avand performante demne de rememorat. Sub egida T.C.R. au aparut mai multe titluri consacrate Muntilor Carpati, dintre care nu trebuie omise urmatoarele: Le massif de Bucegi, de M. Haret (1931); Taul Rosu de Valeriu Puscariu (1934); Case de adapost si drumuri marcate de E. Teposu si V. Puscariu (1942); Valea Ariesului de Vasile I. Rusu (1947); o serie de harti turistice imprimate de Institutul “Unirea” din Brasov– Bucegi si Garbova, Postavarul si Piatra Mare, Piatra Craiului s.a.
A trebuit sa treaca aproape un sfert de veac pentru ca, la initiativa lui P. Teodorescu si a lui Mircea Dumitrescu, la 2 noiembrie 1971 (intalnirea celor doi a avut loc la Paris) sa se puna din nou bazele T.C.R.-ului.
De la inceput, cei doi si-au propus sa desfasoare o actiune permanenta de cultura turistica. Aici prezentatorii textelor si imaginilor au fost: E. Iliescu, I. Haret, S.C.Gorjan, O. Manitiu, I.I. Dunareanu, V. Marinescu, E. Cristea, S. Tulea, M. Dumitrescu, A. Baltazar, D. Ionescu s.a.
Deasemenea, s-a infiintat si Cabinetul de Istoria Turismului si s-au editat Caietele Turing-Clubul Romaniei.
SOCIETATEA ACADEMICA DE turism a ROMANIEI a fost constituita prin actul autentificat de Tribunalul Ilfov, cu nr. 3947 la 6 februarie 1925. Intre cele mai cunoscute publicatii de turism din tara se numara si Buletinul S.A.T. „Romania”. In coloanele sale au publicat intelectuali preocupati sincer de destinele turismului din Romania. In acest sens, suita de articole tiparite in numerele din 1929 ale buletinului sunt pilduitoare: „Problema turismului pentru Romania” de Valeriu Micu, „Miscarea turistica in Romania” si „Societatile de Turism” de Theodor Vladulescu, „Geneza unei societati de turism” de Horia Oprescu, „Turismul ca mijloc de propaganda nationala” de Tudor Vladescu. Au mai colaborat la aceasta prestigioasa publicatie: Emanoil Bucuta, Ion Simionescu, N. Iorga, Vasile Voiculescu, I.M. Sadoveanu, Cezar Petrescu.
Primul presedinte al O.N.T. a fost Sergiu Dimitriu. Pe langa O.N.T. functiona Consiliul Superior al Turismului. Presedinte era tot Sergiu Dimitriu, secretar V.A. Marinescu. Pe lista de 20 de membri mai erau mentionate cateva personalitati din lumea turismului: gen.dr. Vicol, Neagu Boerescu, Mihai Haret, Alexandru Badauta, V. Florescu.
Buletinul O.N.T. s-a tiparit incepand cu 1 octombrie 1935, dupa care s-a transformat, de la 1aprilie 1936, in revista “Romania” care era condusa de pictorul-poet Radu Boereanu. Printre cei care semnau articolele ce apareau in aceasta revista, se numarau si N. Iorga, D. Botez, G. Galaction, E. Bucuta, Lucia Demetrius si Zaharia Stancu. Deasemenea, printre autorii textelor se numarau si scriitorii-turisti, dintre care trebuie amintiti I. Simionescu, Al. Borza, M. Haret, V. Puscariu, R. Titeica, Dan Radulescu, E. Iliescu.
Pana in februarie 1940 aparusera 49 de numere intr-un tiraj de 290.500 exemplare.
Pe langa asociatiile turistice prezentate mai sus, au mai existat si altele, dintre care le amintim pe urmatoarele: Societatea de Gimnastica, Sport si Muzica din Iasi, Fratia Munteana din Cluj infiintat de Emil Racovita, Hai la Drum din Arad, Asociatia Drumetilor din Muntii Iubiti ai Romaniei (ADMIR), Asociatia „Romania Pitoreasca”, Clubul Alpin Roman, Clubul turistic Banatean din Caransebes.
In 1948 s-a infiintat „Asociatia Turismului Popular”, care avea sectiuni de turism, camping si alpinism. Emilian Cristea si Ionel Coman sunt printre cei chemati sa sprijine noua asociatie care, avea sa fie desfiintata in anul 1950.
In 1949, s-a infiintat Confederatia Generala a Muncii (CGM), care avea si sectiune de turism. Activitatea in domeniul turismului montan pedestru si a alpinismului a fost continuata de catre asociatiile sportive infiintate pe langa Uniunile Sindicale, Ministerul Apararii Nationale si Ministerul Afacerilor Interne. CGM a reusit organizarea catorva scoli de alpinism importante, cu sute de participanti si cu durata de pana la doua luni.
In anul 1959 a fost reorganizat Oficiul National de Turism “Carpati” care a primit, printre altele si sarcina de organizare de actiuni turistice si alpine interne.
In anul 1968 a fost infiinta Biroul de Turism pentru Tineret (BTT), care a preluat practic intreaga activitate de turism montan pedestru. Aici trebuie amintiti reprezentantii de seama ai acestei organizatii care au contribuit la revigorarea turismului montan pedestru, mobilizand numerosi tineri in activitati specifice: Gioni Babos, Alexandru Filip, Minai Stanilescu, Dan Bala, Lucian Marenco, Dan Pasare, Leonard Acrisor, Alexandru Serbanescu, Marian Bunea.
Prin anii '70 in cadrul actiunii pionieresti “Asaltul Carpatilor” s-a stabilit ca intreaga creasta principala a Carpatilor Orientali (cumpana de ape dintre Ardeal si Moldova) sa fie marcata cu banda rosie, lucru care s-a si intamplat in mare parte. A fost cea mai ampla actiune de marcare si amenajare a traseelor turistice din Romania.
· Din pacate, cu exceptia unor masive mai des circulate, marcajul de creasta nu a mai fost refacut.
In anii ’80 se infiinteaza numeroase cluburi de turism montan, fie pe langa marile intreprinderi, fie pe langa
agentiile BTT judetene, parte dintre ele afiliindu-se la Federatia Romana de Turism-Alpinism.
Dintre revistele de specialitate, trebuie amintita revista “Romania Pitoreasca” (http://romania-pitoreasca.net/) , al carei prim numar a fost editat in anul 1933. Intre 1949 si 1972 nu a mai fost editata, iar din 1972 a aparut fara intrerupere pana in anul 1989 si cu o anumita discontinuitate dupa aceea.
La inceputul anilor ’90 se infiinteaza Clubul National de Turism pentru Tineret (CNTT), care reunea mare parte a cluburilor de turism din intreaga tara si care va organiza numeroase actiuni cu caracter ecologic. In anul 2001, CNTT-ul a fost inlocuit cu Asociatia Nationala a Cluburilor de Turism (ANCT).
In paralel, in a doua jumatate a anilor ’90 se infiinteza si Federatia Romana de Turism Sportiv care reunea la un moment dat in jur de 60 de cluburi de turism montan si care avea ca scop organizarea de concursuri de turism sportiv.
In anul 2009 s-a infiintat Federatia Romana de Turism si Ecologie, care reuneste aproape 20 de cluburi de turism montan din toata tara.
|
